Gripa

În fiecare an, revine și imobilizează la pat milioane de oameni din întreaga lume. Prin urmare, are caracteristicile unei epidemii. Aceasta constă într-o infecție cauzată de un virus care afectează aparatul respirator. Este foarte contagioasă și se răspândește rapid pe calea aerului în special în mediile aglomerate. Simptomele de gripa sunt de obicei mai grave decat simptomele racelii si includ dureri in gat, febra, cefalee, dureri musculare si articulare, congestie si tuse. Uneori, simpromele pot persista chiar si cateva saptamani. Gripa poate provoca și complicații grave. Cele mai mari riscuri îi vizează pe vârstnici, persoanele cu afecțiuni cardiace, respiratorii, sugarii, femeile gravide, persoanele slăbite. Dat fiind că virusurile gripale se schimbă de la an la an, noile variante nu sunt recunoscute de anticorpii majorității populației, care astfel rămâne neprotejată fată de tulpina de virus. De aceea, vaccinarea, singura apărare reală împotriva gripei, trebuie repetată în fiecare an.

Virusuri

Virusurile responsabile de infecție aparțin familiei de orthomixovirus și se disting de cele ale altor boli infecțioase prin două caracteristici. În primul rând, pentru că nu există un singur tip de virus, ci există diverse tipuri, A, B și C: primele două sunt responsabile de forma clasică de gripă, în timp ce tipul C, în general asimptomatic, provoacă o infecție asemănătoare răcelii. Virusurile de tip A circulă atât la om, cât și la unele specii animale (păsări, porci, cai) și sunt la rândul lor împărțite în subtipuri. De obicei, virusul se transmite de la păsări la porci și de la aceștia din urmă la om. Virusurile de tip B sunt prezente doar la om și nu există subtipuri distincte. În al doilea rând, virusurile gripale sunt mutante, respectiv se modifică de la an la an, forțând astfel sistemul nostru imunitar de fiecare dată să producă noi anticorpi capabili să le facă față și să îi învingă. Dacă, de exemplu, o persoană a trecut printr-o infecție cu virusul A în anul anterior, nu este sigur că este imună la recidivă în anul următor: același virus se poate prezinta modificat, iar organismul, pentru a-l neutraliza, trebuie să producă noi anticorpi.

Virusurile gripale supraviețuiesc în celulele tractului respirator superior: nas, faringe și laringe. Acest lucru înseamnă că, dacă în timpul sau în urma unei gripe se dezvoltă bronhopneumonia, responsabilii nu pot fi virusurile gripei: în acest caz, boala este cauzată de bacteriile care, profitând de starea slăbită a persoanei, atacă bronhiile și plămânii.

Virusul care infectează păsările sălbatice și domestice (inclusiv puii de găină) se numește „virusul gripei aviare”: de obicei, nu infectează oamenii, deși, în 1997, s-au descoperit în Hong Kong câteva cazuri sporadice de gripă aviară la oameni care au intrat în contact direct cu animalele infectate (fermieri, măcelari și medici veterinari). În orice caz, virusul gripei aviare nu se transmite prin consumul de carne sau ouă infectate.

Tipuri de epidemie

O caracteristică a gripei este tendința virusurilor de a-și modifica continuu în timp caracteristicile: dacă modificările sunt semnificative, în anumite circumstanțe pot exista consecințe importante pentru populație, care, întrucât nu s-a confruntat niciodată cu noul virus, este slab imunizată și se îmbolnăvește mai ușor. Acest fenomen poate coincide cu apariția la toate grupele de vârstă a unor epidemii mari la nivel mondial, denumite „pandemii”.

Pandemiile se manifestă la intervale de timp imprevizibile și în acest secol au avut loc în 1918 (Spaniolă, subtip H1N1), în 1957 (Asiatică, subtip H2N2) și 1968 (Hong Kong, subtip H3N2). Cea mai gravă, pandemia de gripă spaniolă, a provocat cel puțin 20 de milioane de morți.

Apariția unei tulpini de virus cu proteine de suprafață complet noi nu este cu siguranță suficientă pentru a spune că a existat o pandemie. De asemenea, este necesar și ca noul virus să fie capabil să se transmită de la om la om în mod eficient.

Mai jos sunt prezentate unele caracteristici ale infecțiilor gripale:

• pandemică: răspândită în întreaga lume
• epidemică: răspândită la nivel local
• endemică: cazuri sporadice care apar pe tot parcursul anului
• sezonieră: în zonele nordice apare în timpul iernii, iar în cele sudice, primăvara.

Puțină istorie

Încă din antichitate, virusurile gripale au fost probabil o cauză importantă a bolilor. Prima epidemie de gripă datează din 1173. Primele descrieri ale epidemiilor caracterizate prin simptome asemănătoare gripei datează din secolul V î.Hr. în Grecia, și s-au menținut pe tot parcursul erei creștine, arătând faptul că gripa este prezentă de mii de ani la populația umană. Recent, s-a presupus că ciuma din Atena, care a avut loc între 430 și 427 î.Hr. și descrisă de Tucidide, a fost de fapt o epidemie de gripă agravată de complicații.

Prima pandemie de gripă datează din anul 1580. De atunci, au fost descrise 31 de pandemii, dintre care cea mai mare a avut loc în 1918-1919 (pandemia spaniolă), atunci când, pe parcursul a trei valuri succesive, au fost înregistrate în lume 21 de milioane de decese. Virusul gripal a fost descoperit în 1918, dar prima izolare a virusului gripal la om datează din 1933 în Anglia. Virusul gripal B a fost izolat în 1939, iar virusul gripal C în 1950. Din 1940 virusurile gripale sunt izolate în fiecare an, în diferite părți ale lumii, în timpul epidemiilor și pandemiilor. O epidemie de gripă datorată virusului gripal A apare o dată la doi ani, în timp ce o epidemie de virus de tip B (care are, în general, o răspândire și o gravitate mai scăzută) apare o dată la 3-4 ani.

Transmitere

Transmiterea are loc de la o persoană la alta prin aer: virusul se răspândește prin intermediul picăturilor de salivă expulzate în aer prin strănut sau tuse de către o persoană afectată deja sau pur și simplu prin atingerea cu mâinile a suprafețelor sau obiectelor contaminate de către persoane bolnave. Virusul pătrunde de obicei prin nas sau gură și se multiplică rapid în tractul respirator. La momentul infectării nu se simte nici un disconfort, dar între timp virusul începe să se înmulțească. Într-o comunitate sau o regiune, evoluția unui episod de epidemie de gripă, după un debut brusc, ajunge la stadiul acut în decurs de trei săptămâni și tinde apoi să se estompeze în scurt timp (6-10 săptămâni).

Epidemii cauzate de virusul gripal de tip A se pot manifesta periodic în saloanele de spital sau în alte grupuri de populație închise (cum ar fi persoanele în vârstă care trăiesc în aziluri).

În aceste situații, caracteristicile epidemiologice ale bolii (perioadă scurtă de incubație, transmitere pe calea aerului) pot da naștere unor epidemii cu caracter exploziv, dar de durată relativ scurtă (1-3 săptămâni). În timpul acestor epidemii, sunt destul de frecvente infecțiile secundare în rândul personalului spitalului (cu rate de atac de 20-50 la sută). La rândul său, personalul spitalului poate da curs epidemiei prin transmiterea infecției la pacienții susceptibili.

Primele simptome ale gripei

Gripa apare brusc, de la o zi la alta, fără nici un simptom de avertizare. Persoana începe să simtă o stare de rău general și se simte slăbită. După perioada de incubație, care poate dura de la una la trei zile, apar primele simptome specifice ale acestei boli de sezon. Gripa începe brusc cu febră mare, care atinge rapid apogeul (39-40°C), în 12-24 de ore, senzație de frig și frisoane puternice, cu senzația de dureri osoase, apar și durerile de cap, adesea însoțite de intoleranță la lumină (fotofobie).

Grupe de vârstă afectate

Copiii de vârstă școlară au un rol central în răspândirea infecției în comunitate. Creșterea absențelor școlare este semnalul epidemiologic precoce al apariției unei epidemii de gripă. Un alt semnal este creșterea vizitelor medicale pentru boli respiratorii febrile efectuate de către medicii de familie și medicii care lucrează la secțiile de urgențe.

În funcție de grupa de vârstă afectată, se înregistrează unele diferențe în modalitățile de manifestare a gripei. La nou-născuți şi sugari predomină simptomele nespecifice: se manifestă prin vărsături și diaree, de multe ori fără febră.

Cea mai mare incidență a gripei este înregistrată la copiii de vârstă școlară și adolescenți și scade odată cu vârsta, astfel că ratele de atac sunt de aproximativ patru ori mai mici la persoanele în vârstă de 60 de ani comparativ cu grupele de vârstă mai tânără. La vârstnici, gripa poate avea caracteristici diferite față de cea a adultului. La debut, simptomele pot fi mult mai slabe (mai ales după vârsta de 70 de ani), cu febră care rareori depășește 38°C, în timp ce domină tulburările comportamentale și semnele neurologice (stare de somnolență, confuzie, amețeli, incontinență urinară și fecală) care cauzează, de asemenea, un risc de căderi accidentale. Cele mai mari rate de spitalizare sunt înregistrate la copiii sub 5 ani sau la vârstnicii de peste 65 de ani, cu 3 - 6 internări la 1000 de persoane în perioadele de epidemie.

Sezoane de gripă

În țările cu climă temperată, apare de obicei în timpul iernii sau la începutul primăverii. În schimb, în țările tropicale, infecția are o evoluție endemică cu episoade epidemice care apar o dată sau chiar de mai multe ori pe an. Nu s-a reușit încă să se explice caracterul sezonier diferit al gripei epidemice: conform unei ipoteze credibile, motivele ar putea fi reintroducerea virusului în fiecare anotimp și factorii comportamentali care influențează circulația acestuia (de exemplu, la începutul anului școlar și supraaglomerarea). În țările temperate din emisfera nordică sau boreală, gripa se extinde din octombrie până în aprilie (cu perioade de vârf între decembrie și martie), în timp ce în emisfera sudică se manifestă din aprilie până în septembrie-octombrie.

Răspândire

Potrivit unor estimări, aproximativ 10 la sută din populația lumii (500 de milioane de oameni) contactează anual infecţia în timpul sezonului tipic gripal. Frecvența apariției cazurilor de gripă, deși destul de diferită de la o epidemie la alta, este de aproximativ 10-20 la sută din populația generală. Sistemul de supraveghere epidemiologică și virologică a estimat o incidență la populația generală de 5 la sută, în timp ce la grupa de vârstă de 0-14 ani, care este cea mai afectată, incidența a fost de aproximativ 15 la sută. În timpul pandemiilor, incidența poate ajunge și la 50 la sută din populația generală.

Diagnostic

Diagnosticul clinic al gripei nu este simplu. De fapt, sunt numeroase microorganismele (în special virusuri, dar și bacterii) care pot provoca o boală acută a sistemului respirator asemănătoare gripei. Definiția clinică propusă de Organizația Mondială a Sănătății prevede că pacientul are următoarele manifestări: instalarea bruscă a febrei (mai mare sau egală cu 39°C), dureri musculare și simptome respiratorii. Este o definiție simplă care permite circumscrierea simptomelor de gripă comparativ cu numeroasele infecții respiratorii acute. Sub aspect practic, pe lângă simptome, este important să se monitorizeze evoluția epidemiologică locală a infecției, respectiv câte alte cazuri de gripă apar în comunitate.

Diagnosticul definitiv al gripei necesită confirmarea de laborator: izolarea directă a virusului se face, de obicei, numai de către laboratoare specializate, care sunt situate în centrele responsabile cu supravegherea epidemiei.

Teste recomandate

De obicei, medicul stabilește diagnosticul de gripă pe baza simptomelor raportate de pacient și a examinării fizice în timpul vizitei, precum și pe baza descoperirii simultane a mai multor cazuri în comunitate. Prin urmare, nu sunt necesare mai multe teste de diagnostic. În schimb, dacă medicul suspectează o complicație a gripei, de exemplu o pneumonie, va prescrie o serie de analize, cum ar fi analize de sânge și radiografie toracică.

Când să ne adresăm medicului?

Trebuie să ne adresăm medicului în următoarele cazuri:

• în cazul în care gripa afectează un copil mic, o persoană în vârstă sau o persoană cu afecțiuni pulmonare sau cardiace
• dacă febra depășește 39°C sau dacă febra, slabă sau moderată, nu dispare în termen de trei zile de la debut
• dacă se manifestă unul sau mai multe dintre aceste simptome: rigiditate a zonei situate între ceafă și omoplaţi, dificultăți de respirație, tuse, dureri în piept, bătăi neregulate ale inimii, tulburări circulatorii, observabile în special la glezne care apar umflate și cu venele vizibile
• dacă perioada de convalescență durează mult timp și este însoțită de tuse și de o senzație de oboseală.

Trebuie apelat medicul dacă persoana bolnavă de gripă face parte din una dintre categoriile de risc deja enumerate (copii mici, bătrâni, bolnavi cronici), și, deci există riscul unor eventuale complicații. De asemenea, ar trebui consultat medicul în caz de dificultate în respirație, dureri în piept, tuse însoțită de secreție galben-verzui, durere în gât deosebit de puternică, sau, în general, dacă după o îmbunătățire inițială, boala se prelungește timp de peste o săptămână sau tinde să se agraveze.

Remedii realizate în casă

În cazul îmbolnăvirii de gripă, se recomandă respectarea anumitor reguli de igienă și comportament:

• repaus la pat, încercându-se să se evite un mediu prea uscat (de exemplu, folosind un umidificator)
• bolnavul nu trebuie să se acopere prea mult, mai ales în cazul unei febre mari, deoarece aceasta favorizează supraîncălzirea corpului
• bolnavul trebuie să urmeze o dietă ușoară, dar cu aport caloric suficient
• menținerea unui nivel adecvat de hidratare prin consumul a cel puțin un litru de apă pe zi, sucuri de fructe, supă și lapte
• abținerea de la fumat și de la consumul de băuturi alcoolice.

Complicatii

Complicațiile gripei apar atunci când infecția, în loc să rămână limitată la nivelul tractului respirator superior, se propagă la nivelul bronhiilor și plămâni. Cele mai frecvente complicații sunt bronșita și pneumonia, datorate de obicei, ca urmare a intervenției bacteriilor. Deosebit de îngrijorătoare pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele care suferă de afecţiuni respiratorii sau cardiace cronice este pneumonia: apariţia sa creşte ratele de spitalizare de 3-5 ori în rândul adulților cu afecţiuni cu risc ridicat. Gripei îi sunt asociate două manifestări ale pneumoniei: pneumonie virală primară și pneumonie secundară: uneori cele două condiții pot coexista.

Forma cea mai gravă de complicaţie, dar și extrem de rară este pneumonia fulminantă: la finalul fazei acute a gripei, în loc să se îmbunătățească, situația se precipită, persoana suferind o cădere puternică şi riscă să decedeze.

Pneumonia virală

Pneumonia virală primară este cauzată de însuşi virusul gripal. Majoritatea persoanelor internate în timpul perioadelor de epidemie din cauza acestei patologii au o vârstă de peste 40 de ani. În 40 la sută din cazuri nu există, de obicei, factori de risc asociați cu apariția complicațiilor, de exemplu: boli cardiopulmonare, neoplazii, transplant de organe, terapii citotoxice (substanțe care opresc diviziunea celulară) sau steroidiene, sarcină, infecție cu HIV.

Pacienții prezintă un sindrom gripal urmat de tuse persistentă, tahipnee și dispnee, care poate progresa până la sindromul de detresă respiratorie a adultului (SDRA). Intervalul de timp între debutul gripei și apariția simptomelor pulmonare este variabilă (de la mai puţin de 1 zi până la 20 de zile), dar în majoritatea cazurilor insuficiența respiratorie severă are loc între prima și a patra zi. În jumătate din cazuri se manifestă o expectorație abundentă, respectiv expectoratie de mucus prin tuse. O treime din pacienți emit sânge din gură (hemoptizie). Chiar dacă tehnicile de respirație asistată au ajutat la îmbunătățirea condițiilor pacienţilor în stare gravă, rata mortalității rămâne ridicată: în jur de 50 la sută.

Pneumonii secundare

Infecția cu virusul gripal este adesea complicată de pneumonii bacteriene secundare. Această manifestare a pneumoniei este cauzată cel mai frecvent de Streptococcus pneumoniae, urmat de Staphylococcus aureus (izolat în 25 la sută din cazuri). În alte cazuri, sunt responsabile alte microorganisme, cum ar fi Haemophilus influenzae şi bacilii gram-negativi. Martorul unei infecții bacteriene neprevăzute poate fi reapariția febrei, persistența simptomelor respiratorii și tusea productivă în a doua săptămână. Odată cu dezvoltarea pneumoniei, tusea se agravează şi creşte volumul de sputa care poade deveni purulentă sau sanguinolentă.

Gripa poate provoca şi o agravare la pacienţii cu boli pulmonare obstructive cronice sau o deteriorare a funcției respiratorii la persoanele care suferă de fibroză chistică. La astmatici pot apărea, cu 5 zile înainte şi 10 zile după debutul gripei, crize de dispnee, caracterizate prin dificultăți de respirație cauzate de hiperreactivitate bronșica.

Alte complicaţii

Rareori virusul gripal este izolat și în alte organe în afara tractului respirator.

Epidemiile de gripă pot crește riscul de meningită (inflamaţie a meningelui care înveleşte sistemul nervos central - creierul și măduva spinării), ca urmare a unei daune cauzate de virusuri la nivelul mucoasei nazofaringiene sau unei condiții tranzitorii de imunosupresie. Boala se manifestă în termen de 2 săptămâni de la gripă.

Alte complicaţii neurologice cauzate de virusul gripal pot fi convulsii, în prezența unei febre foarte ridicate şi răspândite în special în rândul copiilor; encefalita (inflamaţia care afectează partea sistemului nervos central care ocupă cavitatea craniană); Sindromul Reye, caracterizat prin encefalită (cu edem cerebral), hepatită și hipoglicemie (scăderea zahărului din sânge). Aceasta din urmă apare mai frecvent la copiii cărora li s-a administrat acid acetilsalicilic (aspirină). Aceasta a fost adesea asociată cu epidemiile de gripă cauzată de virusul de tip B.

Un sindrom de șoc toxic poate apărea într-o săptămână de la debutul gripei. Acesta poate lua naştere din infecții ale aparatului respirator, la care se adaugă bacterii cum ar fi Staphylococcus aureus sau, mai rar, streptococii din grupa A. O alta complicaţie a gripei, mai rară, poate fi miocardita (inflamaţie a miocardului). O creștere a incidenței acesteia se manifestă de obicei după pandemiile cu virusul gripal A. Alte complicații de natură cardiorespiratorie pot afecta femeile gravide aflate în al doilea și al treilea trimestru de sarcină.

Tratarea gripei

Dacă nu există probleme de sănătate, de obicei, nu se prescriu tratamente specifice pentru gripă. În cazuri de gripă necomplicată se aplică un tratament destinat să controleze simptomele principale cauzate de virusurile gripale. De asemenea, se recomandă să se controleze febra pentru ca aceasta să nu atingă valori foarte ridicate (mai ales la copiii mici); trebuie apoi să fie evitate defervescenţele rapide și apropiate între ele care pot duce la pierderi substanțiale de lichide. Cele mai utilizate medicamente, antipiretice și analgezice, sunt denumite simptomatice întrucât determină o ameliorarea simptomelor, dar nu trebuie utilizate perioade prea lungi de timp şi fără supraveghere medicală întrucât pot avea efecte secundare. Trebuie avută în vedere ca primă opțiune, printre antiinflamatoarele nesteroidiene, utilizarea paracetamolului care, pe lângă scăderea febrei, reduce durerile de cap și musculare. Pentru copiii și adolescenţii sub 16 de ani, este recomandat doar paracetamol.

Utilizarea de medicamente pentru tuse trebuie evaluată de la caz la caz și trebuie luată în considerare în special atunci când tusea este foarte persistentă și de natură să afecteze (în special la copii) alimentaţia și un somnul. In cazul tusei productive, sunt în general utilizate medicamente cu acţiune expectorantă sau mucolitică.

Inhalaţiile cu aburi pot ameliora simptomele respiratorii și preveni unele dintre problemele cauzate de uscarea membranelor și îngroșarea secrețiilor.

Utilizarea terapiei cu antibiotice în cursul gripei nu trebuie să fie aleatorie, ci necesită din partea medicului o evaluare atentă a diverselor variabile cum ar fi vârsta pacientului, prezența unor boli concomitente care expun bolnavul la un risc de complicații bacteriene, și mai ales, o evaluare atentă a tabloului clinic. Antibioticele vor putea fi prescrise atunci când se suspectează o complicație bacteriană, semnalată prin persistența și severitatea simptomelor: de exemplu, o temperatură corporală ridicată peste 3-5 zile, apariția sau creșterea producției de spută, cu aspect purulent, dificultăți în respirație.

Alte tratamente

Vaccinarea antigripală profilactică este cea mai eficientă armă pentru a preveni gripa şi limita pagubele. Este recomandată în special pentru persoanele în vârstă și persoanele cu risc crescut de complicații de gripă, cum ar fi cardiacii, diabeticii, astmaticii. Prevenirea prin vaccinare, pe lângă faptul că protejează aceste grupuri cu risc de complicaţii grave, este în măsură, în cazul în care se ajunge la un nivel optim de vaccinare a anumitor categorii de lucrători și a populației în general, să reducă posibilitatea circulării virusurilor umane şi aviare și să întrerupă lanțul de transmitere a tulpinilor gripale care să nu aibă caracteristicile unei pandemii. În fiecare an, se introduce pe piaţă un vaccin specific pentru noile tulpini virale.

Prevenire

Cea mai bună prevenire a gripei este vaccinul. Vaccinarea este recomandată tuturor categoriilor „cu risc”, dar şi celor care lucrează în comunităţi (de exemplu, spitale, sanatorii, școli) sau care desfăşoară lucrări de interes public (de exemplu, pompieri și polițiști). Oricine dorește se poate vaccina, cumpărând vaccinul de la farmacie, pe bază de reţetă medicală.

Câteva măsuri de precauție utile în timpul epidemiei:

• evitarea contagiunii, stând departe, pe cât posibil, de locurile aglomerate: acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele cu risc, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă, cardiacii, persoanele cu afecţiuni pulmonare şi persoanele foarte slăbite
• aerisirea frecventă a locuinţei
• încercarea de a păstra eficienţa sistemului imunitar, printr-o dietă bogată în vitamine, oligoelemente și minerale. Susţinerea sistemului imunitar este deosebit de necesară mai ales pentru cei care duc o viață stresantă, lucrează mult sau sunt slăbiţi.