Cum se măsoară durerea
Nu există instrumente capabile să măsoare durerea. Toată lumea are un etalon și o percepție a durerii. Evaluarea sa, prin urmare, se face acordând atenție descrierii durerii pe care pacientul o comunică medicului. Intensitatea este evaluată ca fiind ușoară, moderată, puternică, atroce, până la: „aceasta este cea mai puternică durere pe care am simţit-o vreodată!”
De asemenea, ea poate fi pulsatilă, ardentă, lancinantă, batantă. Totuşi, există un sistem „analog” (vizual și numeric), foarte util, în care durerea este reprezentată printr-o linie dreaptă de 10 cm care uneşte două puncte numerotate - 0 la început și 10 la capăt - care simbolizează lipsa durerii şi respectiv durerea maximă imaginabilă.
Dar să analizăm în detaliu:
- scala vizuală analogică (SVA) este reprezentarea vizuală a amplitudinii durerii pe care un pacient crede că o resimte. Această scală poate lua mai multe forme, atât ca o scală de evaluare a intensitătii durerii, cât şi ca o scală de evaluare a ameliorării durerii. Amplitudinea este reprezentată printr-o linie, de obicei lungă de 10 cm, cu sau fără crestături în dreptul fiecărui centimetru. Lungimea optimă pentru măsurarea durerii pare a fi de 10 cm. Un capăt indică lipsa durerii, în timp ce celălalt reprezintă cea mai puternică durere imaginabilă. Scala este completată de pacient, care este rugat să traseze un semn pe linia care reprezintă nivelul de durere resimţit. Distanța măsurată în milimetri, pornind de la capătul care indică lipsa durerii, reprezintă măsurarea modalităţii deosebite de cuantificare. Acest test se poate repeta cu ușurință în timp. SVA poate fi utilizată pentru a evalua durerea în anumite momente, dar oferă rezultate mai sigure atunci când este limitată la experimentarea durerii în timpul producerii acesteia, decât la amintirea unei experienţe anterioare. O variantă a SVA este scala atenuării durerii, pentru care capetele stabilesc tocmai gradul de atenuare. Pacientul este rugat să înscrie, pe linia dintre cele două extreme, dimensiunea durerii comparativ cu un moment anterior: nicio atenuare corespunde cu 0% şi ameliorarea completă cu 100%.
- Scala numerică verbală (SNV) este o scală simplă de evaluare a durerii, foarte asemănătoare cu SVA. Şi aceasta este liniară și ușor de înțeles de către pacient, care pur și simplu alege un număr de la 0 (nici o durere) la 10 (cea mai puternică durere imaginabilă) pentru a reprezenta nivelul de durere. SNV elimină necesitatea coordonării vizuale și motorii necesare pentru a efectua SVA și, prin urmare, oferă mai multe posibilități de completare. Pare mai utilă decât SVA pentru măsurarea perioadei imediate postoperatorii. O altă scală de atenuare a durerii constituie o variantă a scalei verbale numerice. Capetele definesc gradul de atenuare a durerii; zero indică lipsa unei atenuări, în timp ce zece indică o atenuare completă.
Când să ne adresăm medicului
Dacă durerea este ușoară sau „cunoscută”, puteți recurge la analgezice sau medicamente anti-inflamatorii. În caz contrar, este necesar să se consulte un medic, căruia trebuie să i se ofere informaţii importante pentru a-i permite o diagnosticare mai atentă şi timpurie.
Referitor la durere este necesar să ne amintim:
- când a apărut
- unde a început și cum se iradiază
- dacă are legătură cu alimente, clima, mișcări, emoții
- în cazul în care există alte simptome mai mult sau mai puțin concomitente, cum ar fi: alte dureri, greaţă, transpiraţie, amețeli, paloare, oboseală
- cum a fost evoluţia acesteia, de exemplu, dacă a fost puternică de la început sau dacă a crescut treptat
- dacă există o diferență de intensitate între mișcare și repaus
- dacă presiunea exercitată pe partea dureroasă agravează sau creşte intensitatea
- dacă tulbură somnul sau nu
- dacă în trecut a existat o durere similară și modul în care a regresat.
Teste specifice
Dat fiind că este vorba de o senzaţie, durerea nu poate fi „făcută vizibilă” în mod direct de către echipamentele utile pentru investigațiile clinice obişnuite. Poate fi, totuși, „afișată” indirect. Prin controale se poate observa unde se află originea simptomului și care sunt structurile neuronale afectate.
Pentru a lămuri cauzele durerii sunt utile deci toate investigațiile clinice efectuate pentru boala de bază, cum ar fi radiologice (de exemplu, radiografii, scintigrafii, ecografii, tomografii, RMN) și teste de laborator. Mai mult decât atât, în unele cazuri sunt utile şi investigațiile de tip neurofiziologic, care studiază atât funcţionalitatea nervilor, cât şi a mușchilor, cum ar fi de exemplu electromiografia.