Tipuri de durere

Durerea poate fi localizată, iradiată sau referită. Se vorbeşte de durere localizată atunci când o persoană indică punctul exact al corpului unde acuză durerea. În cazul în care, din punctul de origine, durerea pare să urmeze un parcurs de-a lungul unei porţiuni a corpului (de exemplu, o durere de spate cu o iradiere sciatică) este vorba de durere iradiată. Atunci când persoana care suferă de o durere cutanată mai mult sau mai puţin întinsă fără o localizare clară ne aflăm în faţa unei dureri referite.

Durerea se împarte apoi în:

• acută, atunci când apare brusc şi are o durată limitată întrucât încetează odată cu eliminarea cauzei care a provocat-o
• cronică, este mai persistenta decât durerea acută: de fapt, simptomul durează mai mult decât era de așteptat și afectează viața socială și personalitatea pacientului.

Există, de asemenea, durerea somatică și cea psihosomatică. Prima nu implică sistemul nervos, în timp ce la cea de-a doua la componenta fizică se adaugă o componentă emoțională.

Durerea acută

Apare brusc şi reprezintă cazul clasic de alarmă care ajută să se acționeze în mod corespunzător pentru a evita producerea unei vătămări mai mari a organismului, de exemplu menţinerea în repaus a părţii traumatizate. Când durerea persistă dincolo de procesul de vindecare, aceasta ia forma durerii cronice. În cele mai multe cazuri, aceasta poate fi simptomul care permite medicului să ajungă imediat la stabilirea unui diagnostic. Indiferent de originea sa, durerea acută produce reacții de apărare și de protecție, care cuprind:

• tulburări de dispoziție (depresie, anxietate, teamă)
• modificări la nivelul sistemului nervos vegetativ (modificarea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, greață, vărsături, transpirație)
• schimbarea posturii.

Durerea cronică

Afectează sute de milioane de oameni din întreaga lume și modifică capacitatea lor fizică, emoțională și profesională. În trecut, durerea era denumită cronică atunci când dura cel puțin șase luni, însă de-acum limita de timp a fost depășită şi în prezent durerea este cronică atunci când aceasta durează mai mult decât era de așteptat. Este o stare care tinde să fie mai insistentă decât cea a durerii acute și afectează viața socială și personalitatea pacientului. Persoanele care suferă de dureri cronice suferă, de asemenea, de tulburări de somn, depresie, oboseală și se confruntă cu o reducere a facultăților lor intelectuale. Cele mai frecvente sindroame sunt: ​​dureri cronice de spate, dureri de cap, fibromialgie (inflamarea cronică a mușchilor și țesuturilor situate în jurul articulațiilor) și neuropatie (boala care afectează nervii periferici).

Durerea somatică

Este o durere care prezintă adesea simptome acute, care implică organismul și își are originea în organism, fără a implica sistemul nervos. Se face distincția între durerea somatică propriu-zisă, respectiv excitarea senzorilor de durere situaţi la nivelul pielii, mușchilor, articulaţiilor şi oaselor, şi durerea somatică viscerală, respectiv durerea care ia naştere la nivelul organelor interne. În ambele cazuri stimulul dureros este acut. De obicei, aceasta poate fi controlată cu anti-inflamatoare și analgezice.

Durerea psihosomatică

În cazul durerii psihosomatice, durerea fizică este întotdeauna însoțită de o componentă emoțională care multiplică de multe ori efectele până când aceasta devine de nesuportat sau, dimpotrivă, reușește să o calmeze până la dispariţia completă. De ce se întâmplă acest lucru nu este încă complet clar. Potrivit oamenilor de știință, durerea ar stimula individul să îndeplinească acte de „luptă sau fugă” pentru a se conserva. Sunt în continuare dificil de clasificat „categoriile” emoționale aferente durerii. Fiecare individ în parte trăiește durerea într-un mod foarte personal, din cauza mai multor variabile.