Durere cronică și suferință emoțională: care este asocierea?

Durerea cronică poate provoca suferință emoțională care deseori mărește severitatea, alimentând astfel un ciclu vicios care poate fi greu întrerupt.

Asociația Internațională pentru Studiul Durerii descrie durerea ca „O experiență senzorială și emoțională neplăcută asociată cu o leziune tisulară prezentă sau potențială sau descrisă ca atare” (Margari et al., 2014). Cu toate acestea, având în vedere interconectarea dintre corpul nostru și starea noastră sufletească, este clar că durerea nu poate fi descrisă doar în termeni anatomici sau funcționali; este, de asemenea, necesar să se ia în considerare multidimensionalitatea sa (Margari et al., 2014).

Studiile de imagistică efectuate pe regiunile creierului care controlează sensibilitatea la durere și stările emoționale au confirmat că activitatea căilor durerii poate fi modulată de emoții negative chiar și atunci când este străină unui stimul de durere (Crofford, 2015). În special, insula, cortexul cingular anterior și cortexul prefrontal sunt regiunile creierului care prezintă cele mai clare modificări la pacienții cu durere cronică (CPPs) (Crofford, 2015).

Pe lângă aceste fenomene neurologice, a fost studiată corelația dintre durere (în special forma sa cronică), stările emoționale și viața profesională / socială. De exemplu, s-a confirmat în mod constant că durerea cronică are un impact negativ puternic asupra calității vieții pacienților (QoL). Mai mult, pacienții cu durere cronică sunt adesea afectati de tulburări psihiatrice, de exemplu depresie, anxietate, tulburări de personalitate sau, mai frecvent, de simptome precum frustrarea, anxietatea și în general starea de spirit negativă (Serrano-Ibáñez et al., 2018; Shuchang et al., 2011; Margari et al., 2014).. La 45% până la 80% dintre pacienții internați cu durere cronică, această afecțiune contribuie la afectarea funcțională și sunt prezente multiple comorbidități (Shuchang et al., 2011).

Literatura științifică a evidențiat, de asemenea, echilibrul bidirecțional al durerii și al stresului emoțional; adică depresia poate fi fie un factor cauzal, fie rezultatul durerii cronice (Margari et al, 2014). Interesant este că acest lucru se întâmplă deoarece emoțiile negative pot avea o relație reciprocă cu severitatea durerii cronice; furia, de exemplu, printr-o reactivitate specifică simptomului, crește tensiunea musculară și anxietatea modifică percepția asupra gradului de dizabilitate al pacientului (Shuchang et al., 2011).

O parte din literatura de cercetare medicală care abordează asocierea dintre suferința emoțională și durerea cronică s-a concentrat pe efectele percepției continuității și imprevizibilității durerii în sine (Ojala et al.,2014).  Pacienții cu durere cronică recunosc durerea ca dominându-le viața, o experiență care alimentează percepția durerii cronice ca fiind incontrolabilă (Ojala et al., 2014): drept consecință emoțiile negative se pot dezvolta și crește în intensitate.

Mai mult, cercetătorii au analizat în profunzime asocierea dintre durerea cronică și suferința emoțională, încercând să înțeleagă dacă emoțiile negative ale pacienților sunt generate mai mult de neputința lor fizică de a realiza activități normale sau de întreruperea relațiilor sociale care însoțesc adesea durerea (Sturgeon et al., 2015). Aceste studii au arătat că efectele durerii cronice și, în consecință, ale depresiei și furiei, joaca un rol major asupra interacțiunilor sociale ale pacientului (Sturgeon  et al., 2015).

Ar trebui elaborate politici de sănătate eficiente pentru a preveni și gestiona durerea și pentru a reduce dizabilitatea impusă pacienților, precum și efectul acesteia asupra mediului lor (Dueñas et al., 2016). Mai mult, este important ca îngrijitorii și profesioniștii din domeniul sănătății să ofere pacienților cu durere cronică o intervenție multidisciplinară, deoarece emoțiile negative care se dezvoltă la acești pacienți pot interfera atât cu tratamentul, cât și cu reabilitarea (Margari et al, 2014).

Referințe bibliografice

• Crofford LJ. Psychological aspects of chronic musculoskeletal pain. Best Pract Res Clin Rheumatol 2015;29:147 (freely available from PubMed).
• Dueñas M, Ojeda B, Salazar A, Mico JA, Failde I. A review of chronic pain impact on patients, their social environment and the health care system. J Pain Res 2016;9:457-467 (freely available from PubMed).
• Margari F, Lorusso M, Matera E, Pastore A, Zagaria G, Bruno F, et al. Aggression, impulsivity, and suicide risk in benign chronic pain patients – a cross-sectional study. Neuropsychiatr Dis Treat 2014;10:1613-1620 (freely available from PubMed).
• Ojala T, Häkkinen A, Karppinen J, Sipilä K, Suutama T, Piirainen A. The dominance of chronic pain: a phenomenological study. Musculoskeletal Care 2014;12:141-149.
• Serrano-Ibáñez ER, Ramírez-Maestre C, López-Martínez AE, Esteve R, Ruiz-Párraga GT, Jensen MP. Behavioral inhibition and activation systems, and emotional regulation in individuals with chronic musculoskeletal pain. Front Psychiatry 2018;9:394 (freely available from PubMed).
• Shuchang H, Mingwei H, Hongxiao J, Si W, Xing Y, Antonius D, et al. Emotional and neurobehavioural status in chronic pain patients. Pain Res Manag 2011;16:41-43 (freely available from PubMed).
• Sturgeon JA, Dixon EA, Darnall BD, Mackey SC. Contributions of physical function and satisfaction with social roles to emotional distress in chronic pain: a Collaborative Health Outcomes Information Registry (CHOIR) study. Pain 2015;156:2627-2633 (freely available from PubMed).