Infecţiile urogenitale

Bolile urogenitale pot avea bază infecțioasă sau neinfecțioasă (alergică). Principalii responsabili de infecțiile vaginale sunt bacteriile (Chlamydia, Gonococ), protozoarele (Trichomonas), fungii (Candida) și virusurile (herpes, HIV). Acești agenți infecțioși sunt transmiși în principal, deși nu exclusiv, prin contact sexual.

Dezvoltarea acestor microorganisme este favorizată de alterări ale mecanismelor obișnuite de apărare și, în special, de modificările pH-ului vaginal datorate, de exemplu, modificărilor hormonale, sarcinii și activității sexuale. Atunci când afectează zona vulvei, boala este în principal alergică, de exemplu ca urmare a unei reacții anormale a corpului la anumite substanțe (alergeni) cum ar fi lenjeria din fibre sintetice și pantaloni.

Cele mai importante simptome ale infecției vaginale sunt: secreții, arsură, mâncărime, dificultăți la urinare și dureri în timpul actului sexual. Aceste simptome, mai mult sau mai puțin grave, în funcție de caz, pot fi izolate sau asociate în mod variat între ele. Prezența simptomelor care duc cu gândul la o infecție vaginală trebuie raportată imediat ginecologului, care va recomanda efectuarea unei serii de analize. Examinarea microscopică a probelor de col uterin, de exemplu, va identifica cauza infecției, astfel încât va permite aplicarea celui mai adecvat tratament. Este important să nu se subestimeze niciodată micile tulburări.

Flora vaginală

În mediul vaginal conviețuiesc numeroase microorganisme care alcătuiesc așa-numita floră vaginală, a cărei compoziție se schimbă în funcție de vârstă, statusul hormonal, activitatea sexuală și condițiile generale de sănătate ale femeii. PH-ul vaginal joacă un rol cheie întrucât favorizează aderarea la epiteliul vaginal a lactobacililor (cunoscuți și sub denumirea de bacili Doederlein), care acidifiază și protejează împotriva infecțiilor și împiedică dezvoltarea bacteriilor saprofite, microorganismelor precum bacterii sau fungi (Escherichia coli, Streptococ, unele bacterii anaerobe).

În unele situații (de exemplu, tratament cu antibiotice sau prezenta diabetului zaharat), are loc o modificare a florei din cauza unei apărări locale mai reduse (imunosupresie), care favorizează proliferarea saprofitelor. In momentul în care, devin superioare numeric lactobacililor apare dezechilibrul și se instalează infecția.

Înainte de pubertate, pH-ul vaginal este mai alcalin decât la vârsta adultă; în această etapă a vieții, flora bacteriană vaginală normală este constituită în principal din bacterii Gram-pozitive și Gram-negative. În schimb, la maturitate pH-ul vaginal este mai acid; în acest caz, în micromediul vaginal prevalează lactobacilii, care se reduc progresiv la menopauză când, din cauza lipsei de estrogeni, mucoasa suferă un proces de atrofiere cu scăderea glicogenului necesar pentru metabolismul acestora.

Frecvența ridicată a infecțiilor vaginale, care atinge un nivel maxim în jurul vârstei de 30 de ani, este legată de două cauze principale: conformația anatomică a tractului vulvo-anal, igiena personală deficitară a partenerului, la care se adaugă alți factori de risc, ca de exemplu:

• modificarea pH-ului vaginal, care fiziologic este menținut acid de flora lactobacilară: variații mici ale pH-ului modifică ecosistemul vaginal și favorizează instalarea și dezvoltarea infecțiilor
• gradul de oxigenare și umiditate la nivel vaginal, legat de situația hormonală a femeii
• contactul permanent cu fibre sintetice
• utilizarea incorectă a săpunurilor intime prea agresive
• abuzul de deodorante intime
• utilizarea medicamentelor și în special a agenților antimicrobieni care pot modifica flora vaginală normală.

Transmitere

Bacterii (Chlamydia, Gonococ), protozoare (Trichomonas), fungi (Candida) și virusuri (herpes, HIV): aceștia sunt principalii responsabili pentru infecțiile urogenitale, transmise în principal, chiar dacă nu exclusiv, prin contact sexual. Dezvoltarea acestor microorganisme este favorizată de alterări ale mecanismelor obișnuite de apărare și, în special, de modificările pH-ului vaginal datorate, de exemplu, modificărilor hormonale, sarcinii și activității sexuale. Infecțiile vaginale pot fi, de asemenea, de natură neinfecțioasă (alergică), respectiv datorate unei reacții anormale a organismului la anumite substanțe (alergeni), cum sunt, de exemplu, fibrele sintetice din haine.

Inflamația vaginală este o afecțiune care afectează multe femei. Ea poate avea diferite cauze și simptome care pot chiar trece neobservate, de aceea este important să se identifice infecția pentru a o trata cu promptitudine, dar mai presus de toate, să se prevină apariția infecțiilor. Să vedem cum.

Bolile neinfecțioase pot fi cauzate de un săpun intim neadecvat, de îmbrăcămintea strâmtă, de prezervative, deodorante și/sau creme depilatoare. Însă, cauzele apariției infecțiilor nu sunt doar contactul sexual neprotejat, ci și o igienă personală necorespunzătoare, administrarea anumitor medicamente (cum ar fi antibiotice și imunosupresoare), care modifică flora vaginală și reduc mecanismele de apărare naturală ale organismului, utilizarea în comun a toaletelor și prosoapelor, frecventarea piscinelor, modificările hormonale (în sarcină, menopauză, în perioada administrării anticoncepționalelor), care fac zona vaginală mai vulnerabilă la agresiunile bacteriene, ascensiunea microorganismelor patogene din ultima parte a intestinului în aparatul urogenital. Majoritatea infecțiilor se manifestă prin leucoree (secreții vaginale albicioase uneori urât mirositoare), mâncărime, senzație de arsură și durere, dar ele pot fi și asimptomatice, ca în cazul Chlamydiei.

La persoana suspectă de infecție, ginecologul va efectua un examen microscopic al frotiului vaginal, care va permite identificarea cauzei infecției, pentru a putea stabili tratamentul cel mai potrivit. Pentru formele alergice sunt importante teste cutanate și hematologice și, mai ales, identificarea posibilului alergen (de exemplu, fibrele sintetice din țesăturile utilizate pentru fabricarea lenjeriei de corp sau a pantalonilor).

Grupuri cu risc

Modificările hormonale puternice, de exemplu în timpul sarcinii și menopauzei, sunt tipice pentru unele etape din viața femeii și constituie factori care pot favoriza apariția infecțiilor vaginale. În timpul sarcinii, de exemplu, odată cu creșterea estrogenului și progesteronului, crește și cantitatea de glicogen din celulele vaginului: această concentrație de zahăr este un teren deosebit de favorabil pentru dezvoltarea germenilor. În timpul sarcinii este foarte important să se trateze infecțiile cu promptitudine, deoarece pot provoca travaliu prematur. Astfel, virusurile și bacteriile, trecând de la vagin spre uter, pot infecta lichidul amniotic și provoca ruperea prematură a placentei („ruperea apei”), cu complicații grave inclusiv pentru copil.

După menopauză, cauza care favorizează apariția infecțiilor este subțierea mucoasei vaginale ca urmare a lipsei estrogenilor, dispariția lactobacililor și, prin urmare, un pH mai mare. Uneori este vorba doar de fenomene legate de o modificare a stării de nutriție a organismului datorată unui aport alimentar insuficient, fără nicio implicare a unor agenți patogeni, astfel încât este inutil și dăunător să fie tratate cu antibiotice.

Prevenţie

Prima regulă pentru a preveni infecțiile este îngrijirea igienei intime. Se recomandă spălarea cel puțin o dată pe zi și întotdeauna după fiecare contact sexual și după defecare. Trebuie utilizate săpunuri cu pH fiziologic, similar cu cel al mucoaselor (pH 4 sau 5). Prin urmare, trebuie evitate săpunurile prea agresive, care pot altera aciditatea vaginală și echilibrul corect al florei bacteriene, și abuzul de deodorante intime și spălături interne, acestea din urmă trebuind efectuate numai la recomandarea ginecologului.

Îmbrăcămintea foarte strâmtă și contactul continuu al articolelor de îmbrăcăminte cu organele genitale pot favoriza apariția unor iritații care se pot transforma cu ușurință în infecții. Deci, se recomandă purtarea de lenjerie de corp din țesături naturale (bumbac): fibrele sintetice împiedică transpirația normală a pielii și creează un mediu umed-cald perfect pentru proliferarea germenilor.

Pentru a evita contractarea bolilor cu transmitere sexuală este necesară întotdeauna folosirea prezervativului în timpul actului sexual ocazional.

Inclusiv un regim alimentar variat și echilibrat, bogat în fructe și legume, poate ajuta sistemul imunitar să se apere împotriva infecțiilor.

Când urmați un tratament pe bază de antiinfecțioase, mai ales dacă contactați cu ușurință infecții micotice, este necesar să preveniți astfel de afecțiuni utilizând simultan, timp de câteva zile, ovule vaginale pentru a combate infecția, conform recomandării medicului dumneavoastră, sau fermenți lactici locali (există terapii topice care conțin lactobacili), pentru a spori mecanismele naturale de apărare ale organismului.

În cele din urmă, amintiți-vă mereu să:

• limitați utilizarea de protej-slip, întrucât creează un mediu cald-umed ideal pentru dezvoltarea germenilor
• schimbați frecvent absorbantul în timpul ciclului menstrual, mai ales dacă este intern
• utilizați numai prosopul personal, chiar și în familie, iar în toaletele publice folosiți o protecție pentru colacul toaletei sau acoperiți capacul cu hârtie igienică
• nu neglijați nici măcar simptomele ușoare, cum ar fi arsuri, mâncărime și secreții urât mirositoare.