Asocieri între vârstă și evoluția tulburării depresive majore: un studiu de cohortă longitudinal timp de 2 ani

VOLUMUL 5, NUMĂRUL 7, P581-590, 01 IULIE 2018

REZUMAT

Context

Deși există unele dovezi că persoanele în vârstă ar putea avea o evoluție mai gravă a tulburării depresive majore (MDD) decât persoanele mai tinere sau de vârstă mijlocie și că diferențele de evoluție legate de vârstă ar putea afecta optimizarea tratamentului MDD, sunt necesare studii la scară largă, cu un interval mare de vârstă, inclusiv evaluări coerente ale evoluțiilor, pentru a aborda corect această problemă. Prin urmare, ne-am propus să examinăm longitudinal dacă vârsta mai înaintată a fost asociată cu o traiectorie naturală mai gravăa MDD decât cea a vârstelor mai mici și să stabilim ce factori de prognostic - clinic, social și de sănătate - ar putea explica aceasta evoluție potențial mai gravă.

Metode

Pentru acest studiu de cohortă longitudinal , am utilizat date de bază și date de urmărire pe 2 ani din Studiile Olandeze privind Depresia și Anxietatea (NESDA) și Studiul Olandez al Depresiei la Persoanele în Vârstă (NESDO). Au fost incluse persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 88 de ani, cu un diagnostic MDD la momentul inițial și o evaluare clinică validă la urmărirea de 2 ani. S-a urmărit in principal evoluția timp de 2 ani a MDD, care a fost evaluata prin utilizarea a patru indicatori: având un diagnostic de depresie (MDD sau distimie) după 2 ani, având o evoluție cu simptome cronice (simptome depresive prezente în 80% sau mai mult din perioada de urmărire de 2 ani), timpul până la remisie și modificarea severității depresiei. Am folosit analize multivariate pentru a examina asocierile între vârsta ca variabilă continuă și acești indicatori ai evoluției MDD. De asemenea, am examinat dacă factorii de prognostic clinic (de exemplu, anxietate comorbidă), sociali (singurătate și sprijin social) și de sănătate (indice de masă corporală, durere și boli cronice) au contribuit la diferențele din evoluția MDD între grupurile de vârstă.

Constatări

Între 2004 si 2012, au fost obținute date inițiale și cele de-a lungul celor 2 ani de urmărire pentru 1042 de participanți din cohortele NESDA și NESDO, dintre care 690 (66%) erau femei. Vârsta mai înaintată a fost semnificativ asociată cu o evoluție a MDD timp de 2 ani mai gravăpentru toți cei patru indicatori (diagnostic MDD: raport de șanse [OR] 1·08, 95% CI 1·00–1·17; evoluția simptomelor cronice: OR 1·24, 1·13–1·35; timpul până la remisie: procentul de pericol [HR] 0 · 91, 0 · 87-0 · 96; și schimbarea severității depresiei: coeficient de regresie 1 · 06, p <0 · 0001; toate la o creștere de 10 ani). Evoluția MDD s-a înrăutățit liniar odată cu vârsta, iar persoanele cu vârsta de 70 de ani sau mai mult au avut cele mai grave rezultate comparativ cu cele din grupul de referință al persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani (diagnostic MDD: OR 2 · 02, 95% CI 1 · 18– 3 · 45; evoluția simptomelor cronice: SAU 3 · 19, 1 · 74-5 · 84; timpul până la remisie: HR 0 · 60, 0 · 44-0 · 83; și modificarea severității depresiei: −12 · 64 [SD 10 · 85] la cei cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani și −5 · 57 [11 · 14] la cei cu vârsta de 70 de ani sau peste). Aceste rezultate au fost ușor reduse, dar au rămas în cea mai mare parte semnificative odată cu ajustarea pentru factorii de prognostic clinic, social și de sănătate.

Interpretare

Vârsta înaintată s-a dovedit a fi un factor de risc consistent și important pentru o evoluție mai gravă a MDD, care nu ar putea fi explicata printr-o serie de factori de risc bine stabiliți. O investigație suplimentară a potențialelor mecanisme subiacente - inclusiv efectul afectării cognitive, de exemplu - este necesară pentru a preveni consecințele negative ale poveriiMDD pe termen lung la persoanele în vârstă.

Finanțarea

Netherlands Organisation for Health Research and Development, Fonds NutsOhra, Stichting tot Steun VCVGZ, NARSAD The Brain and Behaviour Research Fund, and European Union's 7th Framework Programme.